duminică, 13 septembrie 2009

PRO-PAIN - O seara de fotbal american

Meci greu pe 9 septembrie in Bucuresti. La un an dupa concertul din Fabrica, americanii de la Pro-Pain se intorc in forta. Album nou, forte proaspete...se anunta un concert interesant. Pro-Pain este o trupa americana, infiintata prin 1991 toamna in New York. Baietii au scos vreo 12 albume la viata lor. Hardcore curat, cu ceva influente heavy si cam atat...

PRO-PAIN





Sa revenim la ale nostre. Reveniti in tara dupa excelentul turneul final din Ungaria cei doi baieti cuminti sunt invitati sa participe la un meci demonstrativ in L.M.C. (Live Metal Club). Acest LMC este o dugheana prabusita care cica tocmai a fost renovata. Ma intreb cum arata inainte de renovare. Totusi de remarcat picturile de pe pereti care mi-au parut destul de reusite...si cele 5 tipuri de bere de la bar. Mai rar asa ceva intr-o carciuma obosita de pe la noi.

Terenul de joc nu prea conteaza pentru C.M.C.B.D.V. pentru ca de-a lungul timpului au jucat in conditii mult mai grele si au reusit meciuri spectaculoase incununate cu victorii de prestigiu. Sa inceapa spectacolul!
Gasim cu greu LMC-ul pe undeva prin frumosul cartier Basarab. Cum intram pornim direct catre bar, care spre uimirea noastra era foarte bine aprovizionat: Tuborg de doua felulri, Skol, Holsten, Carlsberg... Mai rar asa ceva! Ne uitam inspre micuta scena unde ii vedem pe Dead Eye Dick. Baietii suna bine. O trupa excelenta de baut o bere si de incalzire. Au urmat DeathDrive (fostii DoDiez) care au cantat chiar bine spre uimirea noastra. Agresiv, bine urlat si apasat. Atmosfera incepe sa se incinga, temperatura crste in cotet iar berile incep sa se duca una cate una. In pauza ce a urmat concertuli DeathDrive am dat o raita prin batatura sa luam pulsul multimii. Spre uimirea noastra il vedem pe domnul Gary Meskil nimeni altul decat vocalul Pro-Pain, cu niste ochelari de baiat cuminte, ecuson si bere in mana. La prima vedere ai zice ca este un veritabil membru Ku Klux Klan, insa s-a dovedit a fi foarte amabil. Acesta ciocneste o bere si se trage in poza cu C.M.C.B.D.V.! Yeah!

C.M.C.B.D.V. + Gary Meskil = HARDCORE

Urmeaza niste baieti, cred ca din State, pe numele lor Vengince, cei care ii insotesc Pro-Pain in turneul european. Destul de interesant, mai ales ca a fost pentru prima data cand am vazut la un concert hardcore clape!!!!


Vengince

C.M.C.B.D.V. hotarasc sa ia pulsul salii si intra in moshpit pentru o incalzire, pentru a nu risca o accidentare in timpul meciului care urma sa inceapa. Urmeaza un atent studiu al adversarilor. Deocamdata 3-4 baieti lati care nu par sa puna probleme deosebite. 45 de minute de incalzire urmate de o scurta pauza de hidratare. Atmosfera devine incinsa la propriu, temperatura din cotet atingand circa 35 de grade. Berile ies prin toti porii! Din pacate nemtii de la Drone n-au mai cantat, din cate am auzit se pare ca au avut ceva probleme la intrarea in tara. Pacat!

In jurul orei 22 urca pe micuta scena Pro-Pain. Incep in forta si reusesc sa ridice de pe scaune pe toata lumea. Aproximativ 200-250 de persoane se maseaza in fata scenei. Imediat se formeaza un moshpit la care participa 20 de voinici, marea majoritate cu cefe late si multe kg. In mijlocul lor Brutality si Pestilence fac senzatie.

Toata lumea renunta la tricouri si incepe dansul. Se impart coate in toate directiile insa intr-o atmosfera fair-play. Ostenii cazuti sunt ajutati sa se ridice si aruncati din nou in focul luptei spre deliciul spectatorilor de pe margine. Domnu Meskil a stiut sa dialogheze si sa incite publicul si ne-a bucurat cu al sau mirific glas ca de masina de cusut. La "In for the kill", probabil cea mai cunoscuta piesa a lor toata lumea din fata scenei parca a turbat. Picioare, maini si chiar capete zburau in toate directiile. Meciurile tari din Ungaria isi spun cuvantul si spre finalul concertului singurii de pe ringul de dans erau Brutality, Pestilence si Vierme (un flacau de-al nostru). Un concert scurt si la obiect, plin de forta si energie care insa nu reuseste sa alunge gustul amar al anularii concertului Biohazard. Adevarul e ca nu mai stiu ce s-a intamplat la concertul asta... n-am decat niste poze un film si cateva vanatai care trec greu...

HARDCORE STILL LIVES!


Pro-Pain - In for the kill

joi, 3 septembrie 2009

Sziget 2009 - Partea a 2-a

Incepem iar tare!
Dupa o pauza foarte lunga cauzata de lipsa de inspiratie, chef si altele revenim in forta!

Ziua 4! O zi care se scurge dupa acelasi scenariu. Dimineata o coada de vreo ora la dus urmata de 10 minute de extaz in apa rece ca gheata cu sapun si pasta de dinti care umple gurile pline de alcool! Brutal! Iesim parfumati si aranjati si incepem obisnuita promenada pe ulitele insulei. Pana sa inceapa concertele hotaram sa mergem in spatele scenei unde era amenajat un fel de parc de distractii.


Prima oprire este la un fel de corabie de lemn in care te balansai pana iti venea sa-ti dai afara ficatul. Si de aceasta data drapelul a fost la inaltime iar cei doi zapaciti au reusit sa produca panica pe corabie! Yeah!

Urmatoarea oprire a fost la o placa de surf pe care trebuia sa-ti tii echilibrul. Acolo Pestilence crezandu-se stapan pe situatie si plin de talent incearca sa faca spectacol. Uita de cele cateva beri sugrumate si este dat cu mecla de pamant. Dupa momentele penibile de pe placa de surf Pestilence se indreapta spre o noua "jucarie". Nu stiu cum se numeste insa imaginile vorbesc de la sine. In rolul victimei, Veronica...probabil cea mai cuminte fata din vama...



Dupa o scurta oprire la un trabant unde acelasi Pestilence si-a pus in valoare talentul la desen ne-am intdreptat spre zona unde numai cei curajosi si bravi aveau ce cauta. Tiroliana!!!


Au urmat cateva catarari pe panou si o portie buna de tiroliana. Brutality incalzit bine de niste "Jack" isi dovedeste pentru a nu stiu cata oara curajul si sangele rece spre deliciul fanelor extaziate.


Incet incet vine seara iar terasele pline de Dreher rece incep sa ne atraga... Incercam ceva pe la Burn Party Arena insa Chrystal Method nu e ptr noi... Baiatu' care canta la laptopuri nu ne spune nimic si dupa 5 minute alergam spre primul dozator de Dreher. Berea asta buna facuta de unguri ne scoate pur si simplu din minti si pierdem toate trupele de pe scena principala. Prindem o bucata de The Subways care au reusit sa extazieze toate pisicutele prezente la concert cu al lor Rock`N`Roll Queen... Niste baietei cu perciuni si voci in formare. Daca asta trebuie atunci o sa mergem la coafor...



Fara legatura cu ce scriem aici va prezentam blonda festivalului!



Cornel Pumnea si Emil Gradinescu comenteaza...



Timpul trece repede...este 21:30 si pe scene urmeaza sa urce fetele de la Placebo... Ne gandim sa mergem totusi si spre uimirea noastra fetele astea chiar dau bine. Mai mult tobarul rupe tot! Yeah! Steagul e sus si falfaie, berea curge iar chitarile ne rup creierii. Seara trece dupa tiparul clasic bere in valuri si metal.

Dimineata vine repede si ne trezim cu gandul numai la cele 3 mega concerte: Offspring, Life of Agony si mai ales Faith no More. Brutality patruns de patriotism pana in maduva oaselor se gandeste sa faca rost de un nou bat pentru drapel si astfel ocheste o craca aflata in varful unui copac...uscat. Reuseste sa se urce precum o felina pana la craca insa copacul cedeaza. In secunda urmatoare copacul se prabuseste fix peste un cort de-al vecinilor nostri, italienii. Moment de panica! Brutality atarna de o craca, Pestilence mut cu ochii pironiti la cortul deformat de craca iar din zona italiana se auzea numai "cazzo! cazzo!". Norocul nostru a fost ca cei din cort probabil dormeau si astfel nu au patit nimic. Brutality aflat in stare de soc incearca sa-si puna capat zilelor si face un gest necugetat:



Este salvat insa in ultimul moment de un inger pazitor: Toi-Toi pe numele sau. Restul zilei il petrecem la cort incarcandu-ne bateriile pentru ce avea sa urmeze. La ora 6 pornim spre scena. Urmeaza Offspring!!! Multa lume, si mai multe creste si foarte mult praf. Desi de cativa ani nu prea au mai scos nimic care sa se ridice la nivelul primelor album americanii au facut un shiw pe cinste. Dexter cu cateva kg bune in plus si cu ceva mai putin par ca-n tinerete a tinut totusi steagul sus. Au cantat tot ce trebuia! Din pacate nimic de pe "ignision" care dupa parerea mea este cel mai bun album al lor. Ultima melodie a fost cum era de asteptat...Self esteem! Pacat ca nu mai intru in tricoul din clasa a 6-a!


The Offspring



Seara nu avea sa se termine insa! Urmau americanii de la Faith no More!!! Dupa o scurta pauza incepe concertul. Punctul culminant al festivalului! Aproximativ 50 de mii de oameni. Pe scena isi fac aparitia cei de la Faith No More. Nu in costume negre de inmormantare ca acum 11 ani cand au cantat ultima data ci in niste costume ca denunta. Pe fundal o draperie din catifea rosie asortandu-se foarte bine cu costumul rosu impecabil al lui Mike Patton care si-a facut aparitia cu un baston intr-o mana si cu un pahar de vin in cealalta. A urmat un concert absolut de vis cu un Patton in forma maxima care a alergat in continuu, a dialogat cu publicul si s-a folosit de toate mijloacele sa faca o atmosfera extraordinara. Un vocal cum rar ai ocazia sa vezi...voce, atitudine si nu in ultimul rand umor. La un moment dat a coborat de pe scena in carca unui baiat chel de la securitate, dupa ce mai devreme il sacaise cu cateva palme peste chelie, in speranta ca cineva o sa cante "The real thing" in ungureste. Fara succes... Un alt moment interesant a fost cand dinspre public a zburat o pereche de chiloti rosii.

Mike Patton in chiloti

Fara niciun pic de jena baiatu i-a ridicat de pe jos i-a mirosit un pic si i-a potrivit frumos pe cap apoi a continuat sa cante ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. S-a cantat The gentle art of making enemies, Ashes to ashes, We care a lot, Midlife crisis, Last cup of sorrow, Just a man...absolut tot! O trupa absolut geniala cu un vocal absolut fantastic! Pot sa spun ca a fost probabil cel mai bun concert vazut vreodata. Momentul culminant al serii a fost cand domnul Mike Patton si-a inghitit un siret de la pantof. Da! In intregime! Fara comentarii... Dupa parerea mea concertul Faith no More a fost momentul culminant al festivalului. Nu degeaba au fost si ultimii care au cantat pe scena principala. Au mai urmat cei de la Life of agony pe scena de metale insa dupa ce vezi Faith no More parca nu-ti mai trebuie nimic. Te duci la cort si te culci... Acesta a fost Sziget festival 2009. Va recomand!

Faith no more - Easy... ca sa inteleaga toata lumea



Concluzii:


Trebuie sa mergeti la Sziget. Este probabil cel mai accesibil si cel mai ieftin festival din Europa. Este aproape si gasesti tot ce-ti trebuie: bere, metal, pop, rock, house etc. Ungurii nu au absolut nicio treaba cu Romania, mai exact ii doare in cot de noi deci nu aveti de ce sa va faceti griji. Muzica buna, mancare buna organizare excelenta. Toalete curate in primele ore ale diminetii, dusuri curate dar foarte aglomerate. Nu se fura din corturi iar sunetul de la cele aproximativ 15 scene si corturi este excelent. Persoanele mai putin pretentioase cu 200 de euro pe langa banii de intrare si de transport se pot descurca foarte bine! In Romania mai mult ca sigur nu o sa vedeti asa ceva in urmatorii 10 ani...


Trei poze sugestive:


Olandezii si berile








Egy sor arany astok!!!!!!!!!!!!!!!!!!